• Primăvara e în natura noastră. (cea umană) Suntem creaţi astfel încât să ne putem dezgheţa sufletele şi minţile indifferent de cât de grele ne sunt iernile. Soarele ne va ajunge din urmă, chiar dacă zile-n şir nu se arată, chiar dacă în prima zi nu face decât să topească zăpada şi să ne înnămolească, tot el, soarele, tot ea, primvăvara, ne vindecă, ne curăţă.

• Pentru mine, primăvara este perioada în care se nasc visele, speranţele. Perioada în care razele calde de soare îmi luminează chipul şi îmi provoacă zâmbete spontane. Timpul în care fetele poartă flori albe în păr, alergând desculţe prin iarba aceea de un verde smarald. Verdele lui Cezanne şi al lui Van Gogh. Primăvara. Cum am putea trăi fără frumuseţea şi minunile ei?

• …ce-aş putea spune eu despre primăvară? E anotimpul în care m-am născut, anotimpul renaşterii şi al iubirii. Anotimpul care îţi ia cheful de şcoală, anotimpul florilor, soarelui, fluturaşilor din stomac, ninsorii de petale de zarzări, meri, vişini… Ce ne-am face fără primăvară?!

• Mai liber ca oricând, primăvara sufletul prinde aripi, atinge înaltul, leneveşte pe câmpiile cu iarbă moale şi verde. Cerul ne zâmbeşte.

• Primăvara este cea mai râvnită după o iarnă îndelungată şi grea, pentru mine, mai ales că m-am şi născut în acest anotimp.

• Primăvara: martie- urăsc luna asta. De ce? Păi 1 martie, 2 martie, 8 martie. Bani, bani, bani. ; Aprilie- majorate alea alea. ; Mai- 1 mai, băutură la mare+ dormit pe faleză. Per total, îmi place anotimpul ăsta.

• Primăvara asta: fac fotosinteza, mă dezgheţ, fac 18 ani, iau permisu’, iubesc, mă distrez, nu fac teme, râd, cânt, petrec, mă menţin, zâmbesc la soare şi trăiesc, simt că trăiesc.

• Primăvara împlinim 1 an, cea mai frumoasă perioadă. În sfârşit putem să renunţăm la hainele groase şi la fes, la mânuşi şi ghetuţe. Primăvara, deoarece sunt cele mai multe majorate, îmi place viaţa asta.

• Vine, vine primăvaraaa, se aşterne-n toaaaată ţaraaa, Floricele pe câââmpii, hai să le-adunăm copiiiiii.

• Hm… primăvara asta am chef să plec de la mate… îmi place când ninge în Martie, dar urăsc atunci când se topeşte zăpada şi apare noroiul, apoi totul se usucă şi apare praful. Primăvara… e un coşmar cu flori, verdeaţă şi fericire… este răscrucea în care îţi e dor de zăpadă şi abia aştepţi vara. Primăvara este cimitirul amintirilor.

La fel si Disperarea,care s-a trezit in fata unui zid si n-a mai stiut incotro.”…98,99,100!” “Pe cine nu e gata il iau cu lopata”,a terminat Nebunia de numarat. Prima descoperire a fost Curiozitatea-vrand sa vada cine pica primul, a riscat sa-si scoata capul din ascunzatoare. A doua a fost Generozitatea-ramase cu un ascunzis cam slabut-pe cele bune le cedase prietenilor.Si Bucuria a fost descoperita repede – I se auzea de departe ganguritul. Dupa Egoism n-a trebuit sa caute prea mult,s-a dat singur in vileag. Cu Indecizia a fost si mai usor:statea pe un gard si nu se putea hotari pe ce parte sa se ascunda. Si, uite-asa, Nebunia si-a gasit toti prietenii, numai Dragostea lipsea… Asa ca a pornit in cautarea ei.
A cutreierat munti si vai,a cautat-o sub pietre, a cautat-o in spatele curcubeului,a cautat-o prin copaci.Si cand era pe cale sa renunte,a zarit un tufis de trandafiri salbatici. Cu o nuielusa a inceput sa miste crengile,pana cand a auzit un tipat de durere.Era Dragostea., careia spinii ii scoasera ochii. Nebunia a implorat iertare si ,in cele din urma i-a propus un targ: s-o insoteasca peste tot sis a fie vederea ochilor ei. Si, uite asa,de atunci Dragostea e oarba si vesnic insotita de Nebunie.

de Adina Rotaru

Denise vorbeste despre campionatul de baschet pe blogul ei…

Aici puteti gasi un articol scris de Garo, despre campionatul de acum (fix) un an.

Ne cerem scuze ca in ultima vreme blogul pare a afisa doar anunturi legate de baschet, dar… la urma urmei, si acesta face parte din activitatile noastre.
Numai bine.

Cristina 10 A

* later edit: Detalii privind meciul baietilor( + fotografii) gasiti aici, la Denise. 26 ian. 2010.

-cei ce fac ca lucrurile să se întâmple

-cei ce privesc lucrurile întâmplându-se

-cei ce se întreabă ce s-a întâmplat… haideţi să facem ca lucrurile să se întâmple, să salvăm o viaţă prin simpla prezenţă la concertul organizat în şcoală miercuri de la ora 13.30…biletul costă doar 3 lei.

 http://www.paun-cosmina.eu/

 P.S.: Personal, am văzut de multe ori la televizor cazul Cosminei şi de fiecare dată îmi dau lacrimile. Sunt convinsă că şi voi aţi urmărit cum fata este izolată într-o rezervă de spital unde poate primi doar vizitele mamei ei, din cauză că orice tip de microb, oricât de nesemnificativ ar putea părea pentru noi, pentru ea ar fi fatal. Renunţaţi la o sticlă de Coca-Cola miercuri şi contribuiţi la salvarea unui suflet!

Lentile de la tocilari, ca sa stabilim de la inceput, nu de la telescoape – de la ochelari ca doar na cine e in caragiale are dopuri de borcan la ochi si sta numa’ cu capu’ in carti si se uita la filme porno cu lesbiene ca nu are prietena…

Dragii mei echipa liceului a avut azi etapa cu Lic.Auto (sa le zicem “A”), Economic parca( daca nu va suparati le spunem si astora “E”) si cu Sc. Profesionala Sfintul Apostol Andrei (ce nume lung ,pe astia ii numim “24″)

Primul meci : Lentilele – 24 ghiceste scorul corect …. 96-17 ai ghicit iar… alley-oopuri, slam-dunkuri, cosuri de 3 tot tacamu’

Al doilea meci: Lentilele – E …. 89-14 ,rusinos nici aici n-am dat suta(de puncte)

Al treilea meci: Lentilele – A …. nu, nici aici n-am reusit sa trecem de linia aia fir-ar ea sa fie de linie de 100… 86-13 din cate imi aduc aminte, daca stie cineva scorul corect il rog sa ma corecteze.

Urat la ultimul meci ca nu am avut asa multi spectatori, n-a fost asa multa galagie, dar ne-am descurcat am strigat si am aplaudat la toate fazele spectaculoase, am sarit de pe banca si la sfarsit i-am pus pe baieti la jumate si i-am impuscat dupa care m-am sinucis (asa imaginar) lucru care a devenit un obicei in echipa noastra si sper sa ramana acelasi si dupa 2011 (nu vine sfarsitu’ lumii termin eu liceu, ala e in 2012 )

Urmeaza etapa municipala unde Lentilele ii intalnesc pe cei de la Cuza… acela e Derbyul anului in orasul Ploiesti, noi si Cuza restu’ nu mai conteaza, speram sa le facem fata baietilor de acolo. Caragiale nu s-a impus in fata celor din(acum colegiu) Cuza de foarte mult timp. Atunci chiar ca avem nevoie de voi, daca reusim sa aducem etapa municipala tot in sala noastra modesta de sport.

Multumim majoretelor pentru incurajari si dans.

Later Edit:

Multumim si baietilor de la A. care au facut niste glume foarte bune in vestiar, tipice soferilor de tiruri si camioane sau autobuze, si care au parasit dupa aceea vestiaru’ grabiti ca nu cumva sa iasa vreun scandal, dar Lentilele nu sunt agresive dragilor, unde ati fugit toti asa deodata?

Garo

Pai miercuri e 25…25.11.2009 e o zi speciala

Unde e?

In Caragiale, in sala de sport, cum nu stii? La ora 9(noua)

Joaca echipa liceului de baschet,baieti in campionatul liceelor. Se intrec cu Lic. Auto ,Scoala 24 si Lic. Economic parca, in grupe. Am inteles ca promit spectacol baietii astia si au o singura ambitie – sa treaca de suta(100 pct) in unul din meciurile astea trei, de castigat nu se pune problema.

Sunt ceva locuri in sala deci puteti sa veniti cu sutele, cati spectatori sunt atatea puncte o sa vedeti pe tabela deci cu cat mai multi cu atat mai bine.Aveti voie si cu goarne, tobe, trambite,sirene ce vreti voi in afara de fluiere, alea lasati-le acasa sau folositi-va degetele sa fluierati altfel decat arbitrii ca ii mai incurca si pe baietii de pe teren si se mai opresc ca prostii la jumate’

Caragiale a avut multe rezultate bune la olimpiada asta a sportului scolar, da’ in ultimu’ timp, nu prea. Vino si tu sa vezi cum se scrie istorie ( si acum cititorii o sa zica “maaamaaa ce impresii pe asta” ) da’ chiar asa e…

Avem si majorete, incepatoare, da’ avem. Haideti toti sa vedeti ca putem sa jucam si baschet nu numai sa facem integrale

Garo.

Anca.

Sfinţii Petru şi Pavel au rămas singurii liniştiţi, nemişcaţi. Se privesc unul pe altul şi par să nu observe agitaţia din liceu. Lângă ei e un ‘du-te- vino’, urcă scări, coboară scări, scrie afişe, corectează piese, planifică dansul, repetă cântecul, spală podeaua, aranjează florile, repetă…

Dudul e mai galben azi- toamna i-a surâs. Cerul e albastru curat- noroc sau întâmplare? Şi, cu toate pregătirile, chitara se aude în continuare, muzica pluteşte şi mângâie piatra rece, pereţii cu model, intrarea bibliotecii. Cântă când lumea se scufundă. La fel ca pe Titanic.

S-a oprit, interpretul a plecat. Ferestrele rotunde au rămas nemângâiate, daaar… o melodie vioaie de pian evadează din sala de festivităţi şi urcă până la mine, prin aerul încărcat de emoţii. Îi privesc pe toţi de sus- dar doar la propriu. Îi spionez. Şi cuvintele mi se par insuficiente pentru a descrie începutul amiezii. Ele vor avea un sens doar pentru mine şi pentru alţi martori ai carnavalului. O să mă opresc.

Alexa.