Intr-o buna zi , Nebunia s-a gandit sa-si invite prietenii la o petrecere. Si dupa ce s-au adunat cu totii, Veselia ,ca sa mai invioreze atmosfera,ca doar asta e treaba ei,a propus sa se joace cu totii de-a v-ati ascunselea.Ideea a fost primita cu entuziasm…doar cativa s-au abtinut.
Adevarul a decis sa nu se ascunda si…de ce s-o fac,la urma urmei?! Mandria a refuzat, sub pretextul ca ar fi un joc prostesc(defapt era invidioasa ca nu fusese ideea ei), Lasitatea nu a vrut sa se riste,Lenea si Frica au refuzat si ele,fiecare din motivele ei. Nebunia,incantata de ideea de joc,s-a oferit sa numere. Zis si facut.Lipsa-de-Griji s-a tolanit in primul strat de trandafiri frumos mirositori. Invidia s-a ascuns la umbra Consecventei,care reusise sa se catere pana in varful celui mai inalt copac; Frumusetea si-a gasit ascunzatoarea perfecta-un lac cristalin; Liberatea s-a ascuns intr-o rafala de vant,iar Tristetea a inceput sa planga din senin.

La fel si Disperarea,care s-a trezit in fata unui zid si n-a mai stiut incotro.”…98,99,100!” “Pe cine nu e gata il iau cu lopata”,a terminat Nebunia de numarat. Prima descoperire a fost Curiozitatea-vrand sa vada cine pica primul, a riscat sa-si scoata capul din ascunzatoare. A doua a fost Generozitatea-ramase cu un ascunzis cam slabut-pe cele bune le cedase prietenilor.Si Bucuria a fost descoperita repede – I se auzea de departe ganguritul. Dupa Egoism n-a trebuit sa caute prea mult,s-a dat singur in vileag. Cu Indecizia a fost si mai usor:statea pe un gard si nu se putea hotari pe ce parte sa se ascunda. Si, uite-asa, Nebunia si-a gasit toti prietenii, numai Dragostea lipsea… Asa ca a pornit in cautarea ei.
A cutreierat munti si vai,a cautat-o sub pietre, a cautat-o in spatele curcubeului,a cautat-o prin copaci.Si cand era pe cale sa renunte,a zarit un tufis de trandafiri salbatici. Cu o nuielusa a inceput sa miste crengile,pana cand a auzit un tipat de durere.Era Dragostea., careia spinii ii scoasera ochii. Nebunia a implorat iertare si ,in cele din urma i-a propus un targ: s-o insoteasca peste tot sis a fie vederea ochilor ei. Si, uite asa,de atunci Dragostea e oarba si vesnic insotita de Nebunie.

de Adina Rotaru