De weekend :)

M-am trezit de dimineaţă
Fără mare chef de viaţă
Şi m-am dus grăbit la şcoală,
Unde banca-mi era goală.
Toată lumea era pe-afară
Şi fuma câte-o ţigară.
Clopoţelul a sunat
Şi în clasă am intrat.
Profu’, tare obosit…
Şi eu tare adormit.
Lecţia s-a isprăvit,
Să mor de nu-s plictisit!
El începe să ne-asculte,
Dară noi rămânem pe mute,
Că n-am învăţat deloc.
Iau un 4, plec la loc.
Nu îmi pasă, plec acasă,
Cu mai mare chef de viaţă.

Trick or treat?

- desen de Vendrami Anca( clasa a 7-a B )

Joc în fotografii

Timp de 5 zile, eu (Alexa) şi Anca ne-am jucat cu fotografiile. Am ales la întâmplare un cuvânt în fiecare zi, după care am făcut câte o fotografie gândindu-ne la respectivul cuvânt.
Pozele din stânga sunt ale mele, cele din dreapta, ale Ancuţei.:) (click pentru mărire)

1. Urgenţă

2. Robotul

3. Bani

4. Masă

5. Prietenie

Fiecare scrie câte un vers!

Toamna-i galbenă pe-afară,
Ploaia iarăşi a venit,
Aş vrea să cutreier iară
Noaptea care a sosit.
Luna plină e pe cer,
Iară stelele sclipesc,
Am ieşit gol când afară era ger,
Cel puţin nu tremuresc.
Vara iarăşi mi-o doresc,
Zilele se tot rotesc.
De-ar veni căldura-odată,
N-aş mai fi înfrigurată.

La munte aş vrea să merg,
Să schiez, să mă distrez.
Însă-acum eu doar visez
La motanul siamez
Care moţăie pe sobă…
Lângă sticla cu cianură
Din care ar lua o gură,
Că şi lui îi e dor de vară.
Când se-mperechea pe-afară
Şi rămânea fără blană,
Când bea laptele din cană.

***

Câinele priveşte luna,
Iar Tănţica cască gura.
Roua serii-i spală dantura,
Un os ar mai ronţăi
Şi-o pisică-ar fugări.
Dar pisica fuge tare,
Chiar cu coada-ntre picioare.
De pe deal răsare luna,
De la bal eu vin acuma’
Şi mă duc aşa grăbit,
Dar să mor, am obosit!
Şi aş vrea să merg acuma’
Unde nu răsare luna,
Ca să mai dansez cu una.
Şi să ne iubim întruna.

(puteţi continua…)

Piesă de teatru

        “-Observ cum în fiecare oră se aud şuşoteli din bănci. Nu mai vorbiţi între voi, uitaţi-vă la mine în timp ce vă vorbesc, chiar dacă vă gândiţi la altceva, să ştiu şi eu că îmi fac datoria.”

        La auzul acestor vorbe din partea unei persoane care ar trebui să se facă ascultată de plăcere, fantasticii spartani au încetat “şuşoteala” dar din cauza şocului, în minţile lor persistând acum ideea deja formată despre majoritatea cadrelor didactice: vin şi se aşază la catedră zilnic, în faţa a sute de perechi de ochi, cu un zâmbet pe faţă sau cu o expresie crispată gravă, fac prezenţa, încep să povestească lecţia dar…interesul lor faţă de elevi întârzie să apară, în opoziţie cu plictiseala Fantasticilor care îşi face prezenţa printr-un căscat prelungit timp de aproximativ 50 de minute (DOAR!) în fiecare oră. Şi, pentru a contribui încă puţin la trezirea publicului, după minunatele vorbe citate la începutul povestirii mele cu zâne, Spâni, Harap-Alb şi balauri, îngerul Nichita vine cu încă o idee măreaţă, pe care loja, dar şi rândurile din spate au auzit-o cu aceeaşi intensitate sonoră: micuţii spectatori trebuie să capteze atenţia personajului principal din piesa de teatru jucată pe scena improvizată în sala numărul 5 de la demisol. Că deh, publicul plăteşte, actorii interpretează rolul…onorabil sau nu prea. Se pare că pe ziua aceasta, fantasticii şi-au învăţat lecţia contrar principiilor lor formate în 17 ani de viaţă. Şi ei, care credeau că actorii trebuie să fie cei care fac publicul să vină de plăcere la piesele lor.

        Naivi mai suntem, dragi copii!

        Nota autorului: Orice asemănare cu realitatea nu este pur întâmplătoare.

4. Regulă

Cuvântul săptămânii- “Regulă”

Regulile sunt făcute pentru ca unele lucruri să pară ‘interzise’ şi pentru a ne da astfel satisfacţia/ albinele la stomac/ falsa senzaţie de… mă-nţelegi?!:))

Regulile impuse de noi înşine sunt cele mai uşor de încălcat, deşi pot fi dintre cele mai importante, de bun-simţ, benefice. Nimeni în afară de noi e posibil să nu ştie atunci când le-am încălcat, însă pe noi ne poate afecta această abatere de la regulă. Aberez.

Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. (x 2)

Regula bunului-simţ este încălcată cel mai adesea. În acest caz, regulile ‘minore’ sunt trecute cu vederea fără a-ţi da seama. Chiar şi acum încalc regulamentul că nu prea am uniformă, mănânc în timpul orei de religie [(:|] şi suntem ‘la o bârfă’ ca între fete.

Regula- Nu o mai enervaţi pe Ancuţa cu firimiturile sau cu altceva.

Singura regulă este că probabil nu ar trebui să existe reguli. (probabil= da şi nu). Petre.

*Petre, dacă n-ar exista reguli, tu nu ai mai putea să te faci gabor.:))

Au şi ele, regulile, rostul lor. Majoritatea sunt bune aşa cum sunt şi uşor de încălcat. Deci… No problem=> lay back and enjoy life.

Argumentare.

               „Şi veselia unui carusel pustiu, abandonat, e nepotrivită, ca un dispreţ, ca un mod de a ne transmite că nu ţine seama de prezenţa noastră, de faptul că suntem acolo sau nu; caruselul va continua să se învârtească si muzica va continua să cânte in ciuda noastră a tuturor.” 
                                                                                  „Anti-Lolita” Emily Tanimura

               Sunt de acord cu citatul scris de Emily Tanimura. Fie că ne dăm sau nu seama, toţi ne regăsim măcar într-un moment al vieţii noastre in aceste cuvinte.
               În primul rând, caruselul părăsit îşi continuă existenţa: se roteşte şi cântă, chiar dacă nimeni nu îl mai foloseşte. O mulţime de oameni, din cauza lipsei de prieteni sau a unei iubiri pierdute, se poate simţi asemenea unui carusel abandonat. Citatul poate pune în lumină un fel de răspuns, de soluţie. Deşi singur, el nu îi i-a in considerare pe ceilalţi si împrăştie veselie. Face ceea ce se pricepe mai bine.
               În al doilea rând, muzica poate reprezenta timpul, iar caruselul însuşi, un ceas. Poate pune în evidenţă existenţa limitată a omului pe pământ.
              Consider că omul este o fiinţă complexă, care tinde uneori să dea prea mult ascultare logicii, alteori prea mult sentimentelor. Trebuie, in ciuda singurătăţii şi abandonării, să fim veseli pentru simplul fapt că existăm si putem face multe din lucrurile pe care ni le dorim; să nu îi luăm în seamă pe cei care ne critică şi să trecem peste toate piedicile pe care viaţa ni le pune în cale. Că timpul nostru este limitat, iar muzica acestui carusel nu o vom putea asculta la nesfârşit.
              În concluzie, consider că citatul descrie foarte bine un stadiu al vieţii prin care fiecare trece. Acum, de noi depind hotărârile pe care le luăm şi modul în care ne vor afecta viaţa. Dar cu siguranţă, renunţarea nu este o opţiune demnă de a fi aleasă.

Unde dai şi unde crapă

Blogul “Ani de liceu… Fantastici?” se bucură, zic eu, de destulă atenţie. Nu atât de multă din partea altor bloggeri, cât a celor familiarizaţi chiar cu liceul, ori cu perioada aceasta mai mult sau mai puţin importantă, de la caz la caz, pentru orice adolescent. Daaar, zilnic suntem accesaţi şi de persoane care ne găsesc cu ajutorul motorului de căutare google. Ce scriu ei acolo, înainte să dea de noi?!

….
( am ales din cele mai interesante )

• “fete de liceu frumoase”, “fete cool”, “fete de 17 ani”, “poze băieţi mişto”, “poze cu băieţi de 19 ani”, “poze cu băieţi de 11,12 ani” – măi, avem fete frumoase şi băieţi ‘cool’, dar vă recomand altceva mai popular, mai strălucitor, mai reflectat (în oglindă), mai Armani chiar şi decât noi- hi5. Adresa e: www.hi5.com

• “Răzvan Garoseanu” – este şi el pe-aici; de pe hi5 însă …şi-a dat demisia.

• “surprize surprize” –putem organiza şi ceva gen “Surprize, surprize”, da’ se plăteşte. O avem pe Andreea Marin, se ştie.

• “fete mai serioase” - suntem serioase, helăăău.

• “banană”- pentru? Încearcă un bananier.

• “desktop triste” - emo cumva?

• “bucuria de a fi adolescent”- hm. Uneori e o bucurie, uneori nu. Dar se voia a fi o întrebare?

• “poze cu minciuna” –o simţim şi o vedem numai în vorbe şi în atitudini, n-am reuşit să o fotografiem. Încercăm, copii?

• “haine băieţi 2009”- ştiam că fetele pot fi haine. Băieţii, haini.

• “ce se poartă la revederea din liceu”- că tot eram la capitolul fashion… Îmbrăcăminte zic eu că se poartă. Şi eventual un zâmbet mare.

• “cianură pentru un surâs rezumat”, “elevul dima dintr-a 7-a rezumat” –putoooori! La citit cu voi!

• “idei trăznite pentru elevii din liceu”- puşi pe şotii ăştia mici, ă? Eu n-am idee de ‘nebunii’. Trebuie să fie spontane, nu cred că ies prea bine dacă sunt regizate, ca şi cum ar trebui să existe şi un manual cu aşa ceva. Sugestii? Eu le sugerez să se ‘deconstipe’.

• “rockeri în liceul caragiale”- pun pariu că asta a căutat cineva care acum e clasa a 8-a şi se gândea dacă să vină sau nu în Caragiale. Eventual… vreun fan al manelelor, “rockofob”. Eh, relaxează-te, aici ţi se va putea spune ‘join the club’.

• “cuvântul inhibiţii”- www.dexonline.ro

• “ce reprezintă ani de liceu”- e un blog. Vrem să scrie cât mai multe persoane, dar ducem încă o luptă de convingere şi de publicitate. Anii de liceu, în schimb, reprezintă o perioadă frumoasă, interesantă, prieteni, zâmbete, emoţii, autocunoaştere…

Messenger-ul – mijloc de apropiere sau de înstrăinare?

         Despre Internet s-a tot discutat, concluzia ar fi că Internetul e ca şi lumea: cu bune şi rele, important e ce alegi din ele. Dar ce părere aveţi despre messenger? E într-adevăr un mijloc de apropiere sau de înstrăinare? Mie mi s-a întâmplat, nu o singură dată, să constat că messenger-ul crează false indentităţi, că atunci când eşti faţă în faţă cu persoana respectivă nu mai e de fapt cum o “ştiai”. Ca să nu mai spun că în momentul în care am constatat că am peste 70 de persoane în listă, am rămas pe gânduri. Câţi dintre ei rămân la categoria ”friends”?

          Messenger-ul ne apropie mai mult, dar doar aparent, pentru că ne umplem lista cu multe persoane pe care le considerăm a fi “prieteni”. Dar ce se întamplă cu ele când le dăm ignore? Înseamnă că nu mai sunt “prieteni”? Nu. Messenger-ul leagă şi dezleagă prietenii. Aparent discutăm mai mult, ”ne cunoaştem” mai bine, ne înţelegem şi…ajungem să ne minţim şi pe noi şi pe ceilalţi stând pe invisible. Pe mess suntem prieteni doar când “avem chef”, când avem nevoie de o informaţie; în plus multe certuri pornesc şi de la faptul că pe mess nu există intonaţie, limbajul este diferit şi cei care nu au microfon se ceartă de la un cuvânt interpretat greşit şi încet-încet dispare şi respectul. Mi s-a întamplat de foarte multe ori să uit numele persoanei din cauză că mă obişnuisem cu id-ul… Culmea e că în oraşele populate singurătatea apare mai frecvent: ”Omul se simte singur chiar şi în mulţime” (scuze nu îmi aduc aminte acum cine a făcut această afirmaţie), dar este valabilă pentru cei care utilizează messenger-ul.

          Messenger-ul nu poate construi şi nici întreţine relaţii autentice.

Scris de Panty.

3. Vis

Cuvântul săptămânii- “Vis”

• Am citit într-o carte că în timpul somnului, sufletul fiecăruia “pleacă într-o călătorie”, iar ceea ce noi numim “vis” e chiar relatarea acestei călătorii.

• Visez la vacanţă. 8->

• Visez că sunt acasă şi dorm. (:|

• Visez la fericire, la ziua în care voi pleca de acasă, dar gândul tot acolo va rămâne.

• Visez cu ochii deschişi… nu pot să-i închid că mă vede dirigu’ că dorm.

• Ciocolatăăăăăăă. Şi mâncare. Şi mai visez în momentul ăsta că dorm.

• Visez ca visele să-mi devină realitate.

• Visez să nu facem mate şi mai visez note bune la chimie (metaforic vorbind).

• A! Şi … visele sunt cea mai bună invenţie, nu ţi le poate lua nimeni şi doar visând la ceea ce îţi doreşti poţi ajunge să “concretizezi” dorinţele. Atenţie însă la realitate, să nu te trezeşti şi să rămâi doar cu amintirea unui vis.

• De obicei nu visez, dar atunci când am visat pentru prima dată în vacanţă o cruce de aur cu susul în jos (interpretare vis: moare cineva cunoscut), în maxim o săptămână a murit cineva apropiat mie. De obicei cam toate visele mele se adeveresc, îmi place să cred că am capacităţi paranormale.

• Pentru Găbiţa: Am visat că te băteam. Da’ rău aşa. Stăteam la oră în bancă şi îţi căram picioare şi pumni. =)) Spre deosebire de Răducu, visele mele nu prea se adeveresc.

• Nu prea s-a gândit nimeni la vis=ţel; în afară de a nu face mate şi a avea note mari la chimie, consider că visele sunt realizabile într-o oarecare măsură ( numai să nu visezi că eşti Alladin) şi da, şi unele vise mi s-au adeverit, rezultând la o reacţie de ‘omfg’ + tremurat= stare de şoc.. ciudate şi visele astea…

• Visele ne ajută să fim treji în viaţa asta ce ne amorţeşte…

• Vis= dorinţă, aşteptări…

• Vis= ceva ce aş face acum un pochito. :x __________________________

Şi… visele ca visele, dar BAC-ul din 2010 se preconizează a fi de coşmar… Citiţi aici. Aşa că mai bine visăm acum…